Simptomele pierderea potirii apetitului pierdere în greutate oboseală

JEAN DELUMEAU La Civilisation de la Renaissance Les Editions Arthaud, Paris, 1984.

More Fireşte, un manuscris În ziua de 16 augustmi-a căzut în mină o carte datorată unui anume abate Vallet, Le manuscript de Dom Adson de Melk, tradus în franceză după ediţia lui Dom J. Cartea, însoţită de date istorice mult prea sărace, se limita să reproducă cu fidelitate un manuscris din secolul al XlV-lea, găsit, la rândul său, în mănăstirea din Melk, de marele erudit al secolului al XVII-lea, căruia i se datorează atât de mult în privinţa istoriei ordinului benedictin.

Mă bucuram de savanta trouvaille a treia, deci, în timp, pentru mine pe când mă aflam la Praga, în aşteptarea unei persoane dragi. Şase zile mai târziu, după ce trupele sovietice au ocupat nefericitul oraş, reuşeam să ajung la frontiera austriacă, la Linz, de aici să mă duc la Viena, unde m-am întâlnit cu persoana aşteptată, şi simptomele pierderea potirii apetitului pierdere în greutate oboseală s-o pornim în sus pe Dunăre. Într-un climat mental de mare tulburare, citeam, fascinat, cumplita istorie a lui Adso Less Read the publication Fireşte, un manuscris În ziua de 16 augustmi-a căzut în mină o carte datorată unui anume abate Vallet, Le manuscript de Dom Adson de Melk, tradus în franceză după ediţia lui Dom J.

Într-un climat mental de mare tulburare, citeam, fascinat, cumplita istorie a lui Adso din Melk, şi am fost atât de absorbit de ea, încât aproape dintr-o răsuflare am făcut o traducere, pe nişte caiete mari de la Papeterie Joseph Simptomele pierderea potirii apetitului pierdere în greutate oboseală, pe care este foarte plăcut să scrii, dacă peniţa e moale.

PÂN LA DUMNEZEU TE MĂNÂNCĂ SFINŢII!

Şi, astfel, am ajuns în apropiere de Melk, unde şi azi, perpendicular pe braţul fluviului, se ridică atât de frumosul Stift, de mai multe ori restaurat de-a lungul secolelor. Cum cititorul îşi va fi imaginat, în biblioteca mănăstirii nu era nici urmă de manuscrisul lui Adso.

simptomele pierderea potirii apetitului pierdere în greutate oboseală

Înainte de-a sosi la Salzburg, după o tragică noapte într-un mic hotel de pe malurile lui Mondsee, călătoria mea în companie s-a întrerupt brusc şi persoana cu care călătoream a dispărut, luând cu sine cartea abatelui Vallet, nu din răutate, ci din pricina modului aiurit şi abrupt în care luase sfârşit legătura noastră.

Astfel mi-au rămas mai multe caiete, scrise de nuna mea, şi un mare gol în suflet. La Paris, după câteva luni, am hotărât să-mi duc până la capăt cercetările. Joannis Mabillon, Presbiteri ac Monachi Ord.

Sancti Benedicti e Congregatione S. Cardinalem Bona. Am găsit imediat Vetera Analecta la biblioteca Sainte Genevieve, dar, spre marea mea surpriză, ediţia aceasta diferea prin două amănunte: în primul rând, editorul, care era Montp,lant, ad Ripam P. Augustinianorum prope Pontem S.

Michaelisşi apoi data, cu doi ani mai târziu. Inutil să mai spun că aceste analecta nu conţineau nici un manuscris al lui Adso sau Adson din Melk — ci dimpotrivă, cum poate controla oricine, o culegere de texte mai lungi sau mai scurte, în timp ce istoria transmisă de Vallet se întindea pe câteva sute de pagini.

În privinţa epocii am consultat medievalişti celebri, precum nepreţuitul şi de neuitatul Etienne Gilson, dar a fost limpede că unicele Vetera Analecta erau cele pe care le văzusem la Sainte Genevieve.

O incursiune laAbbaye de la Source, aflată Ungă Passy, şi o conversaţie cu prietenul meu Dom Arne Lahnestedt m-au convins, de asemenea, că nici un abate Vallet nu publicase cărţi cu teascurile de altfel inexistente de la abaţie. Este cunoscută precizia erudiţilor francezi când dau indicaţii bibliografice, demne de luat în seamă Am început să cred că îmi căzuse în mâini un fals. Acum chiar cartea lui Vallet era irecuperabilă sau cel puţin nu îndrăzneam eu să mă duc s-o cer de la persoana care mi-o luase.

Şi nu-mi rămâneau decât notiţele mele, de care începeam să mă îndoiesc. Cum am învăţat mai târziu, din frumoasa cărticică semnată de Abbe de Bucquoy, pierde în greutate la 38 de săptămâni de asemenea viziuni ale cărţilor care nu au fost scrise încă.

Dacă nu s-ar fi întâmplat ceva nou, m-aş întreba şi acum de unde vine istoria lui Adso din Melk, dar iată că înla Buenos Aires, pe când scotoceam prin rafturile unui mic anticar din Corrientes, nu departe de vestitul Patio del Tango de pe strada aceea mare, am dat peste versiunea castiliană a unei cărticele de Milo Temesvar, Despre cum se folosesc oglinzile în jocul de şah, pe care mai avusesem prilejul s-o citez la a doua mână în cartea mea Apocalittici e integrati recenzând cartea sa mai recentă Vânzătorii de Apocalips.

Era vorba despre traducerea originalului, de negăsit acum, din limba georgiană Tbilisi,şi aici, spre marea mea surprindere, am citit fragmente ample din manuscrisul lui Adso, numai că izvorul nu era nici Vallet, nici Mabillon, ci părintele Simptomele pierderea potirii apetitului pierdere în greutate oboseală Kircher dar ce operă?

Un savant — pe care nu găsesc oportun să-l numesc — m-a asigurat apoi că şi cita date din memorie marele iezuit nu a vorbit niciodată de Adso din Melk.

Dar paginile lui Temesvar erau sub ochii mei, şi episoadele la care se refereau erau cu totul asemănătoare celor din manuscrisul tradus de Vallet în special, descrierea labirintului nu lăsa loc nici unei îndoieli.

simptomele pierderea potirii apetitului pierdere în greutate oboseală

Am tras de aici concluzia că memoriile lui Adso păreau într-adevăr să participe la natura evenimentelor pe care le povesteşte: ele sunt învăluite în multe şi nedesluşite mistere, începând cu autorul şi terminând cu amplasarea abaţiei, despre care Adso tace cu îndărătnicie, încât presupunerile permit prefigurarea unei zone imprecise între Pomposa şi Conques, cu probabilităţi care ne îndreptăţesc să socotim că locul s-ar afla de-a lungul coastei apenine, între Piemont, Liguria şi Franţa ca de pildă între Lerici şi Turbia.

CU priveşte epoca în care se desfăşoară evenimentele, suntem la simptomele pierderea potirii apetitului pierdere în greutate oboseală lui noiembrie ; a stabilit pierderea de grăsime schimb, când însă scria autorul, nu se ştie.

Meditând serios, erau destul de neîntemeiate motivele care să mă poată determina să dau la tipar versiunea mea italiană, a unei obscure versiuni neogotice franceze a unei ediţii latine din secolul al XVII-lea a unei opere scrise în latină de un călugăr german, pe la sfârşitul secolului al XIV-lea.

Şi, mai ales, ce stil să adopt?

simptomele pierderea potirii apetitului pierdere în greutate oboseală

Tentaţia de a mă inspira din modelele italiene ale epocii trebuia respinsă, fiind cu totul nejustificată: Adso nu numai că scrie în latină, dar reiese clar din întreaga alcătuire a textului că ştiinţa şi cultura lui sau cultura abaţiei care-l influenţează într-un mod atât de evident este mult mai bogată; este vorba, în mod clar, de o sumă pluriseculară de cunoştinţe şi de modalităţi stilistice, care se îmbină cu tradiţia latinei Evului Mediu timpuriu a traducerii.

Adso gândeşte şi scrie ca un călugăr care a rămas impermeabil la revoluţia latinei vulgare, legat de paginile găzduite de biblioteca despre care vorbeşte, înrâurit de textele patristico-sco-lastice, şi istoria lui dincolo de referirile la evenimentele din secolul al XlV-lea, pe care, însă, Adso le relatează cuprins de mii de perplexităţi, şi numai din auzite ar fi putut să fie scrisă, după limbă şi citatele erudite, în secolul al XII-lea sau al XIII-lea.

Meridian Blaga 9

Pe de altă parte, este neîndoios că, traducând în franceza lui neogotică latina lui Adso, Vallet va fi introdus de la sine diferite licenţe, şi nu doar stilistice. De exemplu, personajele vorbesc uneori despre puterea ierburilor, referindu-se clar la acea carte a secretelor atribuită lui Albert cel Mare, care a cunoscut de-a lungul secolelor diferite va riante. Pe de altă parte, am stabilit după aceea că în timpul în care Vallet transcria?

Cu toate acestea, cum putem fi siguri că textul la care se referea Adso sau călugării ale căror cuvinte le nota el nu conţinea, printre glose, scolii şi diferite apendice, şi unele adnotări care apoi ar fi putut hrăni cultura care a urmat?

JEAN DELUMEAU La Civilisation de la Renaissance Les Editions Arthaud, Paris, 1984.

În sfârşit, trebuia să păstrez în latină pasajele pe care acelaşi abate Vallet nu a socotit necesar să le traducă, poate pentru a păstra atmosfera vremii?

Nu existau justificări precise pentru a o face, dacă nu cumva un sentiment, poate rău înţeles, de fidelitate faţă de izvorul meu Am eliminat excesele, dar câte ceva am mai lăsat. În concluzie, suntplin de îndoieli. Înfășurați înfășurați să vă pierdeți în greutate nu ştiu de ce m-am hotărât să-mi iau inima-n dinţi şi să prezint, ca şi când ar fi autentic, manuscrisul lui Adso din Melk.

Să-i spunem: un gest de îndrăgostit. Sau, dacă vreţi, o modalitate de a mă elibera de vechi şi numeroase obsesii. Transcriu fără preocupări de actualitate.

  • Faimos transformări de pierdere în greutate
  • Cine ma poate ajuta?
  • Don Bosco România
  • Kit subțire al corpului
  • Efectul pierderii în greutate asupra artritei de șold

În anii în care descopeream textul abatelui Vallet era răspândită încredinţarea fermă că trebuie să scrii numai ancorat în prezent şi pentru a schimba lumea. La mai bine de zece ani distanţă, este o consolare acum pentru omul de litere restituit mult- preaînaltei lui demnităţi că se poate scrie doar pentru simpla plăcere de a scrie. Şi acum, mă simt liber să povestesc, din pură plăcere fabulatorie, istoria lui Adso din Melk, şi îmi produce plăcere şi mângâiere faptul că o găsesc atât de incomensurabil îndepărtată în timp acum, când veghea raţiunii a alungat toţi monştrii pe care somnul său îi născuseatât de glorios lipsită de legătură cu timpurile noastre, atât de atemporal străină de speranţele şi de siguranţele noastre.

Capitolul VIII. Popasurile unei mari opere

Subtitlurile, la persoana a treia, au fost adăugate, probabil, de Vallet. Dar întrucât sunt necesare ca să-l orienteze pe cititor, şi uzanţa aceasta nu se deosebeşte de cea folosită de multă literatură scrisă în limba vulgară, nu am socotit că merită să le înlătur. Într-o oarecare încurcătură m-au pus referirile lui Adso la orele canonice, nu numai pentru că delimitarea lor variază după localităţi şi după anotimpuri, ci şi pentru că, după câte se pare, în secolul al XIV-lea nu se respectau cu stricteţe indicaţiile date de Simptomele pierderea potirii apetitului pierdere în greutate oboseală Benedict în canon.

Cu toate acestea, pentru orientarea cititorului, deducând atât din text cât şi, în parte, din confruntarea canonului de origine cu descrierea vieţii monahale făcută de Edouard Schneider în Les heures benedictines Paris, Grasset,cred că ne putem conduce după următoarea împărţire: Matutini pe care Adso le denumeşte cu vechea expresie Vigiliae. Între 2,30 şi 3 noaptea.

Laudi care în tradiţia mai veche erau numite Matutini. Între 5 şi 6 dimineaţa, încheindu-se o dată cu ivirea zorilor. Prima Pe la 7,30, puţin înaintea aurorei.

suflu aterom

Tertia Pe la 9. Sexta Amiaza într-o mănăstire în care călugării nu lucrează la câmp, iarna, era şi ora mesei. Nona între 2 şi 3 după-masa. Vesper Pe la 4,30, la apusul soarelui canonul prescrie să se cineze înainte de lăsarea întunericului.

Slăbire sanctuar sdn bhd hq, Bihar - Bihar - cristianbudau.ro

Completa Pe la 6 până la 7 călugării trebuie să meargă la culcare. Calculul se bazează pe faptul că în nordul Italiei, la sfârşitul lui noiembrie, soarele răsare în jurul orei 7,30 şi apune în jurul orei 4,40 după-masa. Acesta era la început la Dumnezeu şi datoria călugărului credincios este am slabit cu mancare de bebelusi repete în fiecare zi cu psalmodiantă umilinţă unicul şi neschimbatul poți să pierzi în greutate cu plexus al cărui adevăr de nezdruncinat se poate afirma.

Dar videmus nune per speculum et in aenigmate şi adevărul, mai înainte de a ne sta întreg în faţă, se manifestă treptat şi ce trepte greu de urcat!

Numele Trandafirului - Umberto Eco

Ajuns la sfârşitul vieţii mele de păcătos, în vreme ce cărunt îmbătrânesc asemenea lumii, aşteptând să mă pierd în abisul fără de sfârşit al divinităţii tăcute şi pustii făcând parte din lumina neschimbătoare a inteligenţelor îngereşti, ţinut captiv acum cu trupul meu greu şi bolnav în această chilie a iubitei mănăstiri din Melk, sunt gata să las pe această piele mărturia faptelor uimitoare şi înspăimântătoare la care mi-a fost dat să iau parte în tinereţe, repetând verbatim tot ceea ce am văzut şi auzit, fără a cuteza să trag din asta o învăţătură, pentru a lăsa celor ce vor să vină dacă Antichristul nu le-o va lua înainte semnele toate, ca asupra lor să-şi arate puterea rugăciunea descifrării.

Fie ca Domnul Dumnezeu să mă învrednicească să fiu un martor prin care să poată transpărea întâmplările petrecute la abaţia căreia drept este şi cu credinţă să nu i se rostească aici nici numele, la sfârşitul anului întru Domnulcând împăratul Ludovic a coborât în Italia pentru a reface demnitatea Sfântului Imperiu Roman, potrivit dorinţei Celui de Sus, şi spre ruşinea josnicului uzurpator simoniac şi ereziarh care a pângărit la Avignon numele sfânt al Apostolului vorbesc de sufletul păcătos al lui Giacomo din Cahors, pe care necredincioşii l-au cinstit cu numele de Ioan al XXII-lea.

Poate că, pentru a înţelege mai bine evenimentele în care m-am văzut amestecat, e bine să amintesc de lucrurile ce se petreceau în acest fragment de veac, aşa cum am înţeles eu atunci, luând parte la ele, şi aşa cum mi le amintesc acum, îmbogăţite de alte povestiri, pe care le-am auzit după aceea — dacă totuşi memoria mea va fi în măsură să reînnoade firul atât de numeroaselor şi de încurcatelor întâmplări.

  • Endometrioza nu poate pierde în greutate
  • Publică: 2.
  • Calaméo - ZILE SCRISE (JURNAL II)
  • Când va vedea rezultatele pierderii în greutate
  • Greutatea de ardere a grăsimilor pierde

Încă din primii ani ai acelui secol, papa Clement al V-lea strămutase reşedinţa apostolică la Avignon, lăsând Roma pradă ambiţiilor seniorilor locali, şi treptat-treptat prea-sfântul oraş al creştinătăţii devenise un circ, sau un lupanar, sfâşiat de luptele dintre mai-marii lui; îşi spunea republică, dar nu era, bântuită de bande înarmate, supusă la violenţe şi la jafuri. Oameni ai bisericii, scăpaţi de sub controlul justiţiei seculare, comandau grupuri de răufăcători şi tâlhăreau cu spada în mână, făceau blestemăţii şi puneau la cale tot felul de treburi murdare.

Cum să împiedici ca acest Caput Mundi să redevină, pe drept cuvânt, ţinta celor ce voiau să-şi pună pe cap coroana Sfântului Imperiu Roman, şi cum să refaci demnitatea acelei împărăţii lumeşti care fusese dată cezarilor?

  1. Brazii se frâng, dar nu se îndoaie!
  2. JEAN DELUMEAU La Civilisation de la Renaissance Les Editions Arthaud, Paris, PDF Free Download
  3. Toate drepturile asupra prezentei ediţii în limba română sînt rezervate Editurii Meridiane.
  4. Cel mai bun stack de pierdere a grăsimilor

Iată deci că încinci simptomele pierderea potirii apetitului pierdere în greutate oboseală germani îl aleseseră la Frankfurt pe Ludovic de Bavaria ca supremul conducător al Imperiului. Doi împăraţi pentru un singur tron, şi un singur papă pentru doi: situaţie care a devenit, într-adevăr, fermentul unei mari dezordini. Doi ani mai târziu, era ales la Avignon noul papă, Giacomo din Cahors, în vârstă de şaptezeci şi doi de ani, sub numele de Ioan al XXII-lea, şi deie Domnul ca niciodată vreun pontif să nu mai primească un nume atât de potrivnic celor buni.

Francez şi credincios regelui Franţei oamenii de pe pământul acela păcătos sunt întotdeauna înclinaţi să slujească interesele alor lor şi sunt neputincioşi să privească la lumea întreagă ca la patria lor spiritualăel îl susţinuse pe Filip cel Frumos împotriva cavalerilor templieri, pe care regele îi acuzase cred că pe nedrept de fărădelegi dintre cele mai josnice, pentru a pune stăpânire pe bunurile lor, cu complicitatea acelui ecleziast renegat.

Între timp, în toată istoria aceea se vârâse Roberto de Napoli, care, pentru a-şi păstra controlul asupra Peninsulei Italiene, îl convinsese pe papă să nu recunoască pe nici unul dintre cei doi împăraţi germani, rămânând astfel căpitan general al statului Bisericii. În Ludovic de Bavaria îl învinge pe rivalul său Frederic. Şi mai înspăimântat de un singur împărat decât fusese de doi, Ioan l-a excomunicat pe învingător, şi acesta, drept răspuns, l-a denunţat pe papă ca eretic.

Nobilă hotărâre, menită să salveze virtutea şi puritatea ordinului, dar ea a displăcut atât de mult papei, care, poate, vedea în ea un principiu ce ar fi pus în pericol chiar propriile pretenţii, ca stăpân al Bisericii, de a contesta Imperiului dreptul de a alege episcopi, propunând, dimpotrivă, ca Sfântul Scaun să aibă dreptul de a-l învesti pe împărat.

Că acestea sau altele erau motivele care-l împingeau, Ioan a condamnat în propunerile franciscanilor prin bula Cum inter nonnullos. Acela a fost momentul, îmi închipui, când Ludovic a văzut în franciscani, duşmani acum pe faţă ai papei, nişte aliaţi puternici. Afirmând sărăcia lui Christos, ei reîntăreau într-un fel ideile teologilor imperiali, adică a lui Marsilio din Padova şi Giovanni din Gianduno.

Pierderea in Greutate, Eliberarea Kilogramelor in Plus, Algoritm de Pierdere a Greutatii

Şi, în sfârşit, nu cu multe luni înainte de evenimentele pe care le povestesc aici, Ludovic, care încheiase un acord cu învinsul Frederic, năvălea în Italia, era încoronat la Milano, intra în conflict cu simptomele pierderea potirii apetitului pierdere în greutate oboseală Visconti, care însă îl primise bine, pornea asediul Pisei, îl numea vicar imperial pe Castruccio, duce de Lucea şi Pistoia şi cred că rău făcea, pentru că niciodată n-am cunoscut om mai crud, în afară poate de Uguccione della Faggiolaşi acum se pregătea să intre în Roma, chemat de Sciarra Colonna, seniorul locului.

Iată care era situaţia când eu — pe atunci novice benedictin în mănăstirea din Melk — am fost smuls din liniştea schitului de către tatăl meu, care lupta sub comanda lui Ludovic, fiind el nu cel mai neînsemnat dintre baronii lui, şi care a socotit înţelept să mă ia cu sine ca să cunosc minunăţiile Italiei şi să fiu de- faţă când împăratul avea să fie încoronat la Roma. Dar asediul Pisei l-a prins cu grijile militare. Eu m-am folosit de asta ca să mă plimb, parte din plăcere, parte din dorinţa de a învăţa, prin oraşele Toscanei, dar viaţa aceasta liberă şi fără chibzuinţă nu se potrivea, au gândit părinţii mei, unui adolescent hărăzit vieţii contemplative.

Şi, după sfatul lui Marsilio, care prinsese drag de mine, au hotărât să mă dea pe lângă un franciscan învăţat, părintele Guglielmo William, în limba lui din Baskerville, care pornea o misiune ce avea să-l ducă să vadă oraşe faimoase şi abaţii străvechi. Am devenit astfel secretarul şi discipolul lui în acelaşi timp, lucru de care nu aveam să mă căiesc, întrucât am fost, alături de el, martorul unor întâmplări demne să fie consemnate, cum fac acum, întru ştiinţa celor ce aveau să vină.

Eu nu ştiam atunci ce căuta călugărul Guglielmo şi, ca să spun adevărul, nu ştiu nici astăzi, şi bănuiesc că nu ştia nici el, mânat cum era de unica dorinţă de adevăr, şi de teamă — pe care mereu am văzut că o nutreşte — că adevărul nu era cel care-i apărea pe moment. Şi poate că în anii aceia îndatoririle lumeşti îl îndepărtau de la studiile sale pe care le îndrăgea atât de mult.

Misiunea cu care fratele Guglielmo era însărcinat mi-a rămas necunoscută de-a lungul întregului drum, sau mai bine zis el nu mi-a vorbit despre ea. Mai degrabă ascultând frânturi din conversaţiile pe care le-am avut cu abaţii mănăstirilor prin care ne opream, în drum, mi-am făcut o oarecare idee asupra naturii însărcinării sale.

Dar nu am cunoscut-o pe deplin până când nu am ajuns la ţinta noastră, cum voi spune mai pe urmă. Ne îndreptam spre nord, dar călătoria noastră nu a mers în linie dreaptă şi ne- am oprit la diferite abaţii. S-a întâmplat aşa că ne-am abătut spre apus, în timp ce ţinta noastră ultimă se afla la răsărit, aproape urmând linia montană care duce de la Pisa în direcţia drumurilor spre San Giacomo, oprindu-ne într-un ţinut pe care înspăimântătoarele întâmplări, care s-au petrecut după aceea, mă îndeamnă să nu-l precizez prea limpede, dar ai cărui seniori erau credincioşi Imperiului, şi unde abaţii ordinului călugăresc se opuneau, de comun acord, papei eretic şi corupt.

Drumul a durat două săptămâni, cu mici păţanii, şi în timpul acela am avut putinţa să-l cunosc niciodată îndeajuns, cum îmi spun mereu pe noul meu maestru.

În paginile ce urmează nu-mi voi îngădui să fac descrieri de persoane — decât dacă expresia vreunui chip, sau un gest, nu vor apărea ca semn al unui limbaj mut, dar grăitor — deoarece, aşa cum spune Boethius, nimic nu este mai trecător decât forma exterioară, care se veştejeşte şi se trece ca florile câmpului la venirea toamnei, şi ce sens ar avea să spun despre abatele Abbone că avea privirea tăioasă şi obrajii palizi, când acum el şi cei din jurul lui sunt ţărână, iar ţărâna corpului lor este acum de culoarea pământie a morţii numai sufletul, după voinţa Domnului, străluceşte ca o lumină şi nu se va stinge în vecii vecilor?

Dar despre Guglielmo aş vrea să vorbesc, şi asta o dată pentru totdeauna, pentru că la el m-au surprins chiar şi simptomele pierderea potirii apetitului pierdere în greutate oboseală lui aparte, şi este dat tinerilor să se lege de un bărbat mai în vârstă şi mai înţelept nu numai din pricina farmecului vorbirii sau a ascuţimii judecăţii sale, ci şi pentru forma învelişului din afară al trupului, care-ţi devine foarte dragă, cum se întâmplă cu făptura tatălui, căruia-i cercetezi gesturile, mâhnirile şi îi iscodeşti zâmbetul — fără ca vreo umbră de desfrâu să murdărească felul acesta poate singurul neîntinat de dragoste trupească.

Bărbaţii de pe vremuri erau frumoşi şi voinici acum sunt nişte copii şi nişte piticidar faptul acesta este doar unul dintre atâtea care mărturisesc nenorocirea unei lumi care încărunţeşte. Tinereţea nu mai vrea să înveţe nimic, ştiinţa e în decădere, lumea întreagă umblă în cap, nişte orbi conduc alţi orbi şi-i fac să se prăbuşească în prăpastie, păsările se avântă în aer înainte de a fi început zborul, măgarul cântă la liră, boii dansează.

Măria nu mai iubeşte viaţa contemplativă şi Marta nu mai iubeşte viaţa activă; Lea e stearpă, Raşela are privirea carnală, Cato frecventează lupanarele, Lucretiu devine femeie.

ZILE SCRISE (JURNAL II)

Totul s-a abătut de la drumul său. Slavă Domnului Dumnezeu că în acele vremi eu am dobândit de la maestrul meu dorinţa de a învăţa şi înţelegerea căii adevărate, care se păstrează chiar şi atunci când cărarea e întortocheată. Aşadar, înfăţişarea fizică a fratelui Guglielmo era în aşa chip alcătuită, încât atrăgea atenţia chiar şi celui mai distrat observator.

Asevedeași